Pauza mea

Etichetă: parcare

  • Parcare pe loc de handicapat

    parcare-handicapat

    De câte ori nu ţi s-a întâmplat să mergi la vreun supermarket şi în parcare să vezi locurile special amenajate pentru handicapaţi ocupate de nişte cocalari împuţiţi?

    Cel mai tare a fost să văd cum se certau doi în parcare pe un loc rezervat pentru handicapaţi. Foarte prinşi în dicuţia cu înjurături colorate, berbecii uitaseră că de fapt nici unul n-ar fi trebuit măcar să-şi dorească să lase maşina pe locul ăla.

    Am mai văzut şi cazuri în care poliţia ocupă locuri de parcare pentru handicapaţi, pe drept, pe nedrept, n-aş ştii ce să zic. Ăsta însă elimină orice dubiu prin parcarea pe două locuri de handicapaţi. Există totuşi un cadrul legal şi pentru a sancţiona pe cei care nu respectă regulile, dar nu prea am văzut razii în care ignornţii să fie amendaţi, mai puţin cazul ăsta relatat de Gazeta de sud. Mai există şi situaţii ciudate când semne de parcare pentru handicapaţi apar peste noapte şi fără un motiv explicat sau cunoscut cum explica cineva aici.

    Ce vreau eu? Vreau ca ăia care ocupă locul de parcare destinate handicapaţilor să ajungă să aibe nevoie cu adevărat de locurile alea  şi atunci să le găsească ocupate.

    Mă întreb:

    1. cum poţi să-ţi doreşti să fii handicapat?
    2. cum poţi să-i iei cuiva un drep care i se cuvine?

  • Parcări cu bani dar nu la negru

    Uitasem să mai scriu ceva legat de întâmplarea cu bancomatul. Mă dusesem în centru (Ploieşti) cu maşina şi cu greu am găsit un loc de parcare. Femeia conlocuitoare care se ocupa cu taxa nu a avut energia să vină pînă la maşină. Iar eu,   prost, mă duc la ea ca să plătesc. Era oarecum în drumul meu aşa că n-am nici un merit deosebit.

    O întreb pe „doamnă” cât e distracţia şi-i dau 2 lei, că atât era ora la ea. Parcarea. Stătea de vorbă cu un alt conaţional. Poate că trebuia să-i cer scuze că i-am deranjat cu plata…

    După ce i-am dat banii i-am spus să lase chitanţa pe parbriz, sub ştergător, şi am plecat la treaba mea.

    Mai târziu am realizat ca nu mi-a lăsat nici o chitanţă, adică şi-a băgat banii în buzunar.

    Da’ ce mă, era parcarea lu’ mă-sa? Era pă moşia lu’ tacsu’? Eu ei aveam să-i dau bani? De ăia doi lei îi urez să-şi ia covrigi şi să-i rămînă în gât.

    Deci ce vreau eu? Vreau parcări d’alea cu plată la automate, că ăia care vor să fure nu plătesc acum, şi nici atunci nu vor da bani, dar măcar aşa, banii daţi de noi restul, să ajungă unde trebuie.