Mă gândeam zilele trecute cum au putut unii să ajungă aşa de departe. Cred că sămânţa de gând a fost sădită de filmul Valkyrie care prezintă una din încercările nereuşite de a scăpa de Hitler. Şi, mă gândesc, cum naiba a ajuns aşa departe viermele ăsta cocoşat? Bineînţeles că mi se pare abominabil ce a făcut, dar totuşi cum a ajuns până acolo? Adică, chiar aşa, nu a reuşit nici unul să-l împuşte, să-l otrăvească, să-l înjughie până la moarte cu un beţişor mic, mic şi neascuţit? Revenind la ideea de bază a articolului, omul ăsta, monstrul ăsta, a fost născut aşa sau a învăţat să fie aşa? Cu siguranţă nu poate fi vorba de alb sau negru în discuţia asta, dar totuşi, o concluzie mai albă sau mai neagră ar trebui să obţin, sper.

Mai departe, Napoleon, care spunea că fiecare soldat poartă în raniţa lui un baston de mareşal, milita pentru varianta cu învăţat. Toţi ne naştem cu potenţial, depinde cum îl utilizăm. Bineînţeles că mai este şi partea cu contextul, cu şansa sau norocul, cu dorinţa de reuşită, consecvenţa şi perseverenţa, şpaga în România, bla bla bla. Prea multe variabile. Totuşi, nici în cazul lui n-aş putea să aleg geniu născut. Mai este bineînţeles şi altă problemă, aceea că nu ştiu să aleg, că nu am cultura necesară şi suficientă pentru a alege în mod corect. Ce scriu sunt simple bănuieli. Mai departe, ce-mi mai vine în minte?

Beethoven, aici chiar mă duc mai mult contraintuitiv spre învăţat. Se poate să te naşti cu gamele muzicale ştiute? Nu.  Nu spune că da. Dacă zici da, zi-mi gama si bemol. Poţi avea o înclinaţie. Poţi avea şi o declinaţie, adică o înclinaţie în partea cealaltă.  Pe de altă parte dacă te naşti doar talentat, dar nu aprofundezi prin studiu, rămâi undeva prăfuit de mediocru. Ca paranteză am văzut într-o seară pe Lis cântând behăind asincron dar live. În cazul lui cred că a fost născut afon, că, să înveţi să fii afon, cel puţin aşa de bun cum este el, nu cred că se poate.

Obama, pe care nu ştiam că-l cheamă şi Hussein, a ajuns departe. În cazul lui aş paria pe învăţat, că are o grămadă de şcoală la activ. A avut şi el parte de şansă şi context, dar este acolo unde a ajuns. He, ce tâmpenie am scris. Oricum, mai fusese unul care a visat, Martin Luther King, şi uite că visul lui s-a cam împlinit.

Einstein (n-am mai pus legătura tot către Wikipedia că deja mă obosea revenirea la acelaşi loc, cu toate că este de valoare) cred că este un exemplu şi pentru varianta cu naşterea, că totuşi prea a fost ciudăţel. Şi nu mă refer la înfăţişare. Citisem că a avut destul de multe probleme în parcursul său şcolar, irelevante însă, dacă stai să te gândeşti că a schimbat cursul istoriei.

Inteligenţa parcă citisem că se naşte. Prostia înseamă că la fel. Un om prost nu poate deveni inteligent. El este prost punct. Chiar dacă învaţă lucruri, el dobândeşte mai multe cunoştinţe, dar nu devine inteligent. Inteligenţa presupune treaba cu rotiţele care se învârt, conexiuni, algoritmi, combinări şi combinaţii şi paaana mea. Nu reuşesc totuşi să găsesc nişte exemple care să fie clar apropiate de născut, nu învăţat. Nu cred că nu există. Ceva propuneri?