Blog

  • Vacanţă în Pula

    vacanta-pulaAiurea titlu, ştiu. Dar tu ştii că nu public vulgarităţi, nu? N-am găsit ceva mai bun pentru o ofertă de vacanţă deosebită, şi anume:

    PULA –VENETIA

    25.04.2009-04.07.2009

    125 €/ persoana/ 7 zile

    Pretul include:

    • cazare 6 nopti in apartamente de 3*, pe Riviera Pula zona I ( distanta de plaja 200 m-1500 m), apartament tip A4 (1 dormitor, 2 paturi in living, chicineta, WC/baie, terasa sau balcon)
    • excursie de 1 zi la Venetia cu vaporul, cu pleacare din Pula, etc…

    Am râs de ne-am crăcănat la birou când ne-a arătat-o un coleg. O binemeritată pauză. Te duci în Pula, Rivieră zona 1 hehe. Şi pleci din Pula. Hehehe, iiiiiiiihiiiiiiii
    Ca să nu crezi că e băgată de mine, ai originalul ofertei aici.

  • Pauză de frigider

    frigider-pauzaAr fi durat mai mult până să-mi dau seama că ni s-a stricat combina frigorifică dacă nu-mi venea joi să beau o bere rece. Am luat o bere din frigider, dar surpriză, nu mai era aşa rece cum ştiam eu ca tre’ să fie. Problem. Problem, problem nu aşa. În partea de jos cu congelatorul, pachetele încă mai erau congelate, dar în sertarul de sus se vedea clar că a venit primăvara şi gheaţa a început să se dezgeţe.

    Chem un cunoscut care s-a ocupat o grămadă de vreme cu reparaţii în domeniu şi, de când intră, îmi zice că alegerea mea (o combină Arctic d-aia mare KS32 sau cam aşa ceva) a fost proastă. Aproape cea mai proastă. Toate se strică, mai devreme sau mai târziu datorită proiectării deficiente a sistemului de răcire. Am înţeles destul de repede că variantele de reparaţie erau: ori reîncărcarea circuitului cu un fel de freon, care oricum avea să iasă că exista un por undeva în instalaţie, ori să taie combina în partea superioară şi să înlocuiască circuitul de răcire. Varianta 1 era cam 80RON şi putea dura un an, o lună, sau o săptămână, nu exista nici o garanţie. Varianta a doua era mai mult un fel de operaţiune monstrul şi şansele de reuşită erau mari, dar cu o estetică a la Frankelstein, plus că era nepreţuită. Problema cu combinele astea este că sistemul de răcire este încastrat în partea din spate a peretelui interior, unde se formează condens şi se îngheaţă/dezgheaţă atât de des ţevile alea încât nu prea au cum să reziste mult. Până la urmă al meu a ţinut vreo 4 ani şi cred că era momentul să-i dăm liber.

    O tehnologie mai robustă, cică, este cea no frost, pe care o poţi recunoaşte uşor deoarece în interiorul frigiderului şi/sau congelatorului poţi vedea nişte fante prin care circulă aerul rece. Tehnologia o mai poţi identifica destul de uşor şi prin eticheta pe care scrie no frost şi prin preţul adecvat, adică nu prea am văzut modele mai ieftine de 1500RON. Asta este, overdraftul să trăiască. Ne-am orientat la un Beko, din câte am înţeles asamblat la Găieşti, fără pretenţii de clasă lux, dar cu o grămadă de funcţii. L-am botezat Bebeco şi  a intrat destul de repede în familie. Are şi un distribuitor de apă rece, a cărui utilitate nu prea o văd, deoarece soţia şi bebe nu beau rece, iar eu nu prea beau apă. Am studiat documentaţia şi cu toate că recomandă ei să eviţi anumite chestii, abia aştept să-l testez cu o Feteacă regală cupată cu un Aigote şi puţină Tămâioasă de aromă şi buchet. Băgaţi şi voi comentarii pro, să o convingeţi pe nevastă-mea. Merci.

    O altă parte interesantă a fost faptul că nu prea aveam ce să facem cu namila stricată. Ce pana mea să fac cu ditamai combina, unde să o duc? Era o promoţie prin care dacă luam un alt Arctic primeam 150RON, dar noi nu mai vroiam… De cărat şi până jos era o distracţie de care aş fi vrut să mă lipsesc, aşa că m-am gândit că îi rog pe băieţii care l-aduc pe ăla nou să-l ia pe ăla vechi. Mai ales că ar fi putut găsi pe careva care cumpăra un Acrtic nou, mă gândeam că o sa fie interesaţi să îl ia şi să mai scoată un ban.

    Livrarea este sigurată gratuit de Carrefour. Ştiam dinainte că transportul este asigurat până în stradă, mai departe e treaba ta, aşa că după ce au ajuns băieţii şi au început să se plângă de greutate etc. le-am înfiripat ideea că nu lucrează în pierdere şi să vezi ce frumos au ţopăit cu el până la doi. Are vreo sută de kile din câte scrie pe hârtii, aşa că tot respectul pentru ei. Respectul şi încă 30 RON au rezolvat totul, inclusiv să-l ia si pe cel vechi, de care la început au spus că nu se leagă, că e prea complicat, că nu au loc în maşină, că mai au şi alte livrări. Sigur au scos ei ceva pe el, dar pe noi nu asta ne interesa, vroiam doar să scăpăm de el.

    Dacă ai d’ăsta cu dozator de apă rece, zi-mi că ai încercat cu vin, bere, tărie sau altceva şi că n-ai avut probleme…

  • Safari în România

    safari-in-romaniaGratis oameni buni, gratis. Safari în Romnânia. Şi foarte la îndemână. Astăzi a trebuit să mă duc până la Piteşti. Probabil nimic deosebit ai zice, dar e vorba de un început de călătorie pe DN72 Ploieşti-Târgovişte. Am făcut de câteva ori off-road în Portugalia cu un băştinaş, dar ăla săracul s-a chinuit să ne ducă vreo 250Km din Porto ca să găsim nişte rute intreresante pentru off-road. Îmi pare rău că nu am mai rămas în relaţii ca să-i fac o invitaţie pentru DN72, ar fi profund impresionant. În plus, după zona parcului industrial din Ploieşti poţi să vezi  chiar şi nişte maimuţe, din alea care lucrează pe drum, lângă drum, fac troturul…

    Drumul ăsta nu este recomandat minori(e)lor care-şi pot pierde virginitatea datorită grotelor din drum şi a zdruncinăturilor corespunzătorare şi nici persoanelor cu placă dentară  care  le va sări cu siguranţă din gură. M-am şi întors în aceeaşi zi şi mă gândesc să-mi fac o programare la ecograf să-mi identific noua ordine a organelor interne.

    Pe o bucată din drum, in dreptul unor linii de tren care traversau drumul naţional, autorităţile au considerat că porţiunea nu se ridică la nivelul aşteptărilor calitative deja constatate pe bucăţile anterioare de drum, aşa că au pus pur şi simplu pământ şi pietriş pentru a acoperi calea ferată. Cum am zis, e gratis şi e safari. Te bagi?

  • Farmacie Drive-In

    farmacie-drive-inIncredibil cât poţi să aştepţi la coadă într-o farmacie. Da, m-am decis: vreau farmacie drive in. Vin cu maşina, ştiu ce-mi trebuie, la prima casă spun ce vreau, la a doua plătesc, la a treia iau pastilele. Sau cum vor ei să se organizeze. Şi aşa te învârţi după un loc de parcare o juma’ de oră… Farmacie Drive In. De ce n-o exista deja? Că eu mare inventator nu sunt…Înţeleg că există şi farmacii online, cum s-a rezolvat colegul, dar dacă-mi trebuie acu’, vreau acu’.

    În seara asta am făcut un triatlon farmaceutic. sau triunghi sau trepied farmaceutic, pana mea. Pe listă aveam nişte chestii pentru bebe, nimic foarte grav, doar că este deranjat de criză la stomăcel şi se cac* pe el de sistem. Cum ziceam, am avut plăcerea să îmi petrec aproximativ o oră din viaţa mea în trei farmacii din Ploieşti în centrul oraşului. Cu nervii de rigoare am reuşit totuşi să văd două faze care m-au mai relaxat puţin, aşa că am luat o pauză corespunzătoare ca să ţi le împărtăşesc.

    Faza 1 – În prima farmacie, când am intrat, o bătrânică o ruga pe farmacistă să-i dea un pahar cu apă să ia pastila pe care o cumpărase. Farmacista îi spune că nu are pahare de unică folosinţă dar că îi dă o cană. Bătrânica zice că nu-i nici o problemă, iar farmacista îi spunei gardianei (femeia gardian) să-i dea femeii o cană cu apă. Gardiana:

    • Aaa, daa, dar vă dau apă de la chiuvetă…

    Bătrânica:

    • Ei, nu, io credeam că-mi dai apă de izvor…

    Super simpatică bătrânica, toată lumea a râs în farmacie, ne-am mai relaxat puţin stând la coadă.

    Faza 2 – A doua farmacie, Sensiblu. Trei case, trei femei-doamne farmaciste, încă una care bântuia prin farmacie, probabil specialista în marketing sau PR sau paaaana mea. Binenţeles că la casa la care m-am aşezat eu am nimerit pe unul înainte care avea o reţetă gratuită luuungă, sper că pacientul n-a decedat până a ajuns el acasă cu pastilele, că eu m-am mutat la altă coadă, am terminat şi el era tot acolo. Să revin la povestire. Deci, la una dintre cozi era un nene la vreo 60 de ani, cu o mustaţă explodată şi cu o chelie păzită de ceva păr alb scurt. Omul la sfârşitul listei zice că mai vrea o suzetă pentru nepoţica lui de 3 luni, farmacista în gura marea către specialista bântuitoare:

    • Vino aici pentru o suzetă.

    Specialista:

    • Pentru cine?

    Farmacista:

    • Pentru domnul cu mustaţă.

    Omul n-a mai zis nimic, eu eram deja sprijinit de perete. Mai, mai că-mi venea să-i zic să-şi radă mustaţa şi să-i urez utilizare plăcută.

    Incredibil totuşi cum poate să dureze atâta să iei nişte pastile, mai ales că uneori nu-ţi iese cum ai vrea. Deci ce zici, eşti pro sau contra pentru un Drive In? Ai şi nişte argumente?

  • Moartea Domnului Bun Simţ

    moartea-dl-bun-simtCu toţii îşi aduceau aminte despre Dl. Bun Simţ. Fusese o persoană deosebită. Nu a supărat pe nimeni, dar asta nu înseamnă că şi-a petrecut viaţa făcându-le tuturor pe plac, nu. Când a fost cazul şi-a spus părerea într-un mod categoric, sincer, franc, deschis, păstrând ceea ce l-a definit pe întreaga sa existenţă: bunul simţ. Se întreba în ultimii lui ani de viaţă dacă nu cumva a ajuns şi el să spună că… Domnule, pe vremea mea, exista bun simţ… la fel cum spuneau cei mai în vârstă atunci când el era copil. Şi poate da, dar totuşi nu. Încă mai existau tineri cu bun simţ, tineri cu aparent bun simţ, tineri fără bun simţ şi exemplare ale rasei umane fără nici o legătură cu bunul simţ. Cu fiecare generaţie care avea să apară, viaţa lui se scurgea puţin câte puţin. Ar fi preferat să se piardă brusc, dar totuşi mai erau unii care-l ţineau în viaţă, iar el nu avea cum să le întoarcă spatele şi pur şi simplu să moară. Le datora măcar atât.

    A tot citit, învăţat, cum că ar fi trebuit să se schimbe, să înţeleagă prin bun simţ şi altceva, cum ar fi metodele şi tehnicile noi de comunicare, acelea prin care alegerea canalului este chiar mai importantă câteodată decât subiectul comunicării în sine, aroma de PR şi gustul înţepător al tehnicilor de vânzare, dar nu. Nu erau pentru el. Domnul Bun Simţ era conservator. Nu atât de conservator încât să fie ignorant cu vremurile lui, dar nici monden doar de dragul zilei ce va să vină.

    Dacă ar fi avut ocazia, ar fi citit şi partea de blog a sferei pe care o contempla zilnic şi sigur ar fi găsit un echilibru între dispute, certuri de doi lei şi alte păreri mai apropiate de gustul său, ascunse în gânduri electronice fugare. Ar fi fost probabil de acord că există o artă de a trăi, ar fi văzut că pentru el au existat şi pseudo-pledoarii scrise mai demult, ar fi găsit cum este văzut de mai departe şi cum  şi-ar regăsi calităţile căutate pe bloguri subiective, ar fi concluzionat probabil că nu ar fi avut şanse în politică, ar fi văzut că sunt încă tineri care ţin la el şi au dorinţa de a-l ţine în viaţă, ar fi meditat la faptul că este poate mai mult un stil de viaţă decât o atitudine.

    Cum îl recunoşti pe Dl. Bun Simţ şi ce faci tu ca el să nu moară? Spui te rog când ceri ceva şi mulţumesc la sfârşit, pui telefonul pe vibraţii în autobuz, vorbeşti în şoaptă pentru a nu deranja, aştepţi să coboare lumea din metrou înainte să urci, laşi comentarii cu bun simţ pe unde treci, respecţi spaţiul personal al celorlalţi? Ce faci? Ce facem? Nu-l putem lăsa să moară.