Blog

  • Ajutor, mi-am pierdut blogrollu’!

    pierdut si gasitM-am mutat eu pe un spaţiu nelimitat, am terminat cu instalatul WordPress-ului din nou, dar am pierdut blogroll-ul. Nu m-am gândit că mutând conţinutul cu export-import, legăturile din blogroll vor fi omise. Ei bine, da. Sunt omise şi eu nu mai am blogroll. L-am pierdut. Şi am mai pierdut şi nişte comentarii care au fost postate chiar între momentul când am exportat baza de date şi cel în care am importat-o pe noul server. Îmi pare rău Stardust, că ale tale erau ultimele., chiar dacă ţie îţi pare bine 🙂

    Acum nu-ţi închipui o disperare, că totuşi cu puţină strădanie, găsesc o copie de siguranţă mai veche a bazei de date de pe vechiul server, dar mi se pare că mai bine scriu un post pe tema asta. Vezi waven? Scriu mai des.

    Aşa, deci, nu scriu articolul ăsta pentru sfaturi sau apostrofări pentru purtarea mea necorespunzătoare în cadrul procesului de mutare, vreau doar să mi-l refac, cu sugestii din partea ta pentru conţinut. În primul rând mi-ar place să ştiu dacă mă ai în blogroll, că atunci trebuie neapărat să te trec şi eu. În al doilea rând, ce ocazie mai bună ca asta ai tu am eu ca să te adaug la blogrollul meu? Criteriile sunt două: unul subiectiv total, adică să-mi placă blogul tău şi doi, să pui şi tu o legătură către mine. De ceapă, pătrunjel, ţelină sau orice altceva, câtă vreme legătura este în blogroll-ul tău. Te bagi?

  • M-am dez-limitat, nelimitat, mutat

    m-am mutatDupă lupte seculare care au durat vreo săptămână, cu toate că poate nu s-a văzut cine ştie ce de afară, am reuşit să mă mut în casă nouă. Expira contul de găzduire pe care îl aveam cu 1Gb de spaţiu, 3Gb de trafic lunar, un bucheţel de 5 baze de date etc., care urma să mă coste 175RON pentru încă un an. Pentru că merită, firma cu care am lucrat o găseşti pe webpro.ro. Nu am ce să le reproşez, tipul chiar m-a ajutat pentru mutarea name-serverelor şi cu alte lucruri după ce era clar că mă mut. Aşa, revenind, mi-am aruncat ochiul pe alte alternative şi slavă Domnului,  sunt o grămadă…Poate chiar prea multe pentru răbdarea mea la cumpărături.

    După ce m-am documentat cam care sunt marii de pe piaţă, dar din ăştia cu servicii pentru pitici ca mine nu profesionale, am concluzionat că mă uit mai atent la doi www.webhostingpad.com şi www.justhost.com. Deja lucrurile sunt mult mai interesante când vezi că poţi avea un cont cu spaţiu şi trafic nelimitat. Binenţeles că lipsesc câteva rânduri de ghilimele de la nelimitatul ăla, dar, totuşi…

    Am zis să mă uit şi eu pe forumuri cu oameni care-şi dau cu părerea despre serviciile oferite, să nu sar aşa cu capul înainte, şi a fost o experienţa interesantă. Uite de exemplu webhostinggeeks.com. Aici sunt muuulte opinii şi foarte bune şi foarte proaste, La un moment dat mă gândeam că, probabil, cele bune sunt scrise poate chiar de oamenii lor, iar cele foarte proaste de concurenţă aşa încât relevanţa lucrurilor a luat o nuanţă foarte pală. Până la urmă a învins dorinţa de schimbare către mai mult, care mă râcâia puţin.

    Iniţial alesesem varianta cu vreo 80Eur pe an de la justhost.com, mai mult decât aveam de plată la fosta e-gazdă, dar totuşi cu mult mai multe facilităţi. După asta, când am vrut să fac comanda, la un moment dat, înainte să bag datele de facturare, am vrut să mai văd ceva pe net şi ţup o fereastră dialog cu un operator online de la ei care mi-a oferit un discount de 50%. Păi aşa da, mulţumesc. Cu 40 Eur pe an, deci cam cât oricum trebuia să plătesc, am luat ceva mai multe kile de spaţiu, trafic, domenii add-on, baze de date etc.

    Procesul nu a fost extrem de uşor, adică mi-au cerut copii după actul de identitate, dovada că eu sunt eu etc.,  asta după ce făcusem plata online, dar având şi suport 24h din 24 a fost simplu să comunic cu ei şi am rezolvat-o repede.

    Şi uite aşa sunt într-o casă nouă. Sper să nu se dărâme prea repede… 🙂

  • O ora – Muzeul orei

    o-ora-daliSămânță de subiect sădită de Ralucuța în vis

    Și cum ar fi să existe și un muzeu al orei? Poate chiar o exista. Ia să vedem ce zice Goagăl. Hmm, nimic fix pe subiect. Ar fi un muzeu al timpului, dar nu la asta vreau să mă refer eu. Așa avem și noi, chiar în Ploiești, un muzeu al ceasului. Dar ăsta este instrumentul. Pe mine nu ăsta mă interesează acum, ci subiectul măsurătorii, timpul, ora.

    Ia uite ce suflă DEXul la definiție: (mai mult…)

  • Backup la poze, filme si chestii personale

    După ce am pățit-o cu pozele pierdute în urma formatării cardului de memorie, ne-am decis că o copie de siguranță a fotografiilor pe care le avem și filmelor de pe camera video nu numai că este de dorit, ci este chiar necesară. Am mai scris și pe DVDuri dar parcă nu așa se face treaba. M-am uitat puțin pe ici pe colo și am ales un hard disk extern de un terra, că nu planific să cumpăr altul prea curând.

    Am ales Samsung Story care din punctul meu de vedere este suficient pentru ceea ce ne trebuie nouă și are un preț accesibil (în jur de 350RON). În afară de partea asta informativ-educativă, am introdus articolul în categoria Vara nu-i ca iarna și, de fapt, am pornit să scriu acest articol datorită unei părți din textul manualului de utilizare și anume:

    copie-siguranta

    Sunt două moduri pentru a face copii de siguranță: 1, 2 și 3. Simpatic. În rest, numai de bine. Și nu uita. Fă-ți copii de siguranță pentru fișierele importante. Sunt din categoria îi duci dorul după ce nu mai ai, așa că ai grijă.

  • Recuperare poze de pe card foto formatat

    recuperare-fotografii-de-pe-card1Am fost la Paris cu soția între Crăciun și Revelion, ca doi porumbei, fără micul terorist. A fost superb, dar nu despre asta vroiam sa-ţi scriu. Am făcut zeci, chiar poate sute de poze, peste tot, ca turiştii, normal. Aşa, şi ne-am întors acasă, am făcut revelionul şi apoi am copiat pozele de pe aparat pe laptop, ordonat, în directoare, ca de fiecare dată. Totul era ok, până ieri, când pe la ora 14.00 primesc un telefon de la nevastă-mea, care nu mă sună la servici decât în cazuri extreme. Verdict crimă:

    – Unde sunt pozele de la Paris? Pe toate celelalte le-am găsit, dar astea nu sunt pe calculator.

    Mi-au trecut uşor prin faţa ochilor fazele cu transferatul pozelor pe laptop, mi-am dat seama că am făcut o prostie şi am copiat de două ori aceleaşi poze şi niciodată pe cele făcute în Paris, dar cel mai clar mi-a rămas în minte momentul când i-am dat format cardului, că na, le trăsesem pe calculator şi mie îmi place să fie ordine băga-mi-aş. Cu toate că mai era loc de vreo mie de poze pe card fi-mi-ar.

    Nu suntem genul care să mergem săptămânal la Paris, aşa că treaba cu pozele pierdute a fost chiar de mare valoare. Mă simţeam naşpa şi nici nu-mi place să folosesc cuvântul ăsta, dar surprinde foarte bine starea mea de atunci.

    M-am apucat de studiu şi după multiple programe încercate am găsit soluţia. O parte din programe nu citeau fişierele de pe card. Altele le vedeau, dar nu le puteam recupera decât dacă, binenţeles, plăteam pentru versiunea completă, în jur de 40-70 USD. Eu sunt de principiu că prostia se plăteşte, deci eram gata să o fac. Ca prin minune, am găsit progrămelul gratuit care a făcut toată treaba, mi-a recuperat toate pozele şi mi-a făcut seara fericită.

    Dacă ai şi tu aceeaşi problemă, uite aici diskDigger. Merge şi pentru memory stick-uri şi pentru hard disk-uri. Utilizare plăcută!