În pauza mea scriu pe blog şi ce alt loc ar fi mai potrivit decât pauzamea.ro? Scriu despre ce îmi vine, subiecte serioase ca stresul, utile ca modul în care poţi scăpa de mahmureală sau diverse comentarii asupra unor ştiri deosebite.
Am fost la sfârşitul săptămânii la munte. La masă mai multă lume, mâncare, băutură etc. După ce s-au încălzit discuţiile de la ţuici, vorbeam de vinuri, la care, zice un ilustru anonim contemporan:
-Mie-mi place Merlotu’. Cel mai bun Merlot îl faci din Sauvignon neţinut pe boască.
Am încercat să zic că-s două soiuri diferite, dar n-am avut cu cine…
A trecut ceva vreme de când nu am mai scris pe blog şi singurul lucru de care îmi pare rău este că în felul ăsta nu am arătat respectul cuvenit celor care au fost şi încă mai sunt interesaţi de ce se întâmplă pe aici. A trecut postul, Paştele am intrat cu capul în bordura cu drobul de miel, ouă, fripturi, grătare, ciorbă de miel, pălincă, ţuică, vin şi alte licori străineşti.
Greu, greu. Cu ciorba de miel a fost chiar tare, am primit şi de la mama şi de la soacră-mea şi abia astăzi am reuşit să o termin. Asta după ce în timpul săptămânii, seara când veneam de la servici aveam meniu fix: ciorba de miel. Două motive principale au existat pentru asta:
Ca pregătiri înainte de Paşte eu nu m-am învrednicit cu nimic, soţia s-a băgat la drob, în variantele vegetarian pentru ea şi pui pentru mine (alegere chiar inspirată având în vedere că restul felurilor erau pe bază de miel la mesele pe la care am fost). A mai făcut nevastă-mea şi o pască d-aia adevărată doar din brânză dulce şi smântână, fără blat, numai conţinut 🙂 Binenţeles şi ouă roşii.
Să revin la ideea de mai sus. Ne gândeam unde naiba se duc atâţia bani când mergem la cumpărături. Statistic vorbind, cam mergem în fiecare săptămână şi nu cred că se întâmplă prea des să cheltuim mai puţin de 500RON de fiecare dată. Nu vreau să pomenesc de momentele când cheltuim mai mult de 1000RON, pentru că mi se pare penibil.
Urmează faza când ajungem acasă şi mi se lungesc mâinile până la glezne cărând toate alea în casă. Ne tot întrebam dacă noi chiar mâncăm aşa de mult şi surpriză, nu! Multe ajung la gunoi. Cumpărăm gunoi. Uneori chiar gunoi scump.
În concluzie, am făcut un buget pentru mai și un obiectiv clar a devenit ăsta: să nu cumpărăm gunoi. Este un obiectiv de bun simț, poate chiar smart, poate prea ușor, dar totuși încă neatins. Când mă gândesc că alții nu au ce mânca, mă simt chiar vinovat. Încerc chiar să îmi reprim dorința de a găti, pentru că îmi face plăcere, dar este ceva destul de puțin eficient, având în vedere că nu știu să gătesc cu porția și jumătate ajunge la gunoi, nu că n-ar fi bună mâncarea, dar soția fiind vegetariană, doar eu mânânc și cât să mânânc și eu… Nu-mi fac griji că gătitul ăsta mă face mai puțin bărbat și nici nu sunt foarte pretențios, dar îmi dau seama de risipa pe care o fac și încerc să mă temperez. Am învățat și că poți mânca de mai multe ori, în zile repetitive din aceeași mâncare. Oau, da. Se poate. Încearcă și tu. Am mai învățat și de cât de puțin are nevoie corpul uman. Nu, nu este necesară o masă cu 5 feluri cu arome orientale sau specialități exotice. Câtă vreme îi dai ceva acolo de rumegat, organismul asimilează. Nici nu sunt de acord cu a mânca orice, dar sunt suficient de pofticios încât să fiu departe de a avea pretenții foarte ridicate. Mă omoară emisiunile alea de pe Travel sau Discovery cu gătitul. Chiar și la Cireașa de pe tort m-am trezit uitându-mă de câteva ori, să văd ce gătesc ăia p-acolo.
Sigur că sunt lucruri pe care mai trebuie să le îmbunătățesc la partea cu gătitul, cum ar fi o orientare mai bio, că totuși ciolanul meu afumat cu fasole nu prea este indicat pentru un stil de viață sănătos. Pe de altă parte, la germenii și alte ierburi sunt cu siguranță mult mai sănătoase, dar nu merg cu pălinca și cu vinul bun de Jariștea pe care-l am direct de la sursă… Tot timpul am ceva de învățat, așa că pentru gătit o să mai caut și alte sfaturi pentru viitor, obiectivul va fi însă același: să nu arunc mâncarea la gunoi.
Ce să fac şi eu azi după prânz, zic să văd un film. Aveam mai multe pe hard şi cum soţia vroia să vadă Anatomia lui Grey, seria asta nouă, am luat laptopul de la servici şi am pus unul dintre filmele pe care le trăsesem de pe torente, că nu am răbdare să văd seriale. În ultima vreme am tras doar ce avea mai mult de 7 puncte pe IMDB. L-am ales pe 13B, horror, thriller, mistery. Chiar vroiam ceva mai de groază, mai buhuhuu. 13B. 13 B-ăgami-aş picioarele-n el. 13B-ule. Doamne iartă-mă că suntem în bost, ăăă, post.
Băăăăă, deci este indian. Am zis că sunt ţăran prost şi cu prejudecăţi, că parcă şi Slumdog Millionaire era indian şi ăla a fost ok. Băăăă, dar ăsta m-a terminat. Nu-ţi mai zic că am avut şi nişte probleme cu subtitrarea care m-au iritat puţin, dar filmul este de că-cat. Sunt nervos. Nevastă-mea râde de mine. Normal. Pusesem căştile că-mi place să văd filmele cu volumul mai tare şi bebe doarme. Încercam să înjur murmurând cu speranţa că începe acţiunea, da’ când au băgat un cântec d-ăla indian mi-am băgat toate alea-n el şi l-am închis.
Cum paaaaana mea se poate să aibe ăsta 6.8 puncte pe IMDB? Singura variantă ar fi că sunt mulţi indieni prieteni cu actorii şi l-au votat ei. De fapt, varianta este că sunt mulţi indieni, punct. Nu-mi zice că l-ai văzut şi ţi-a plăcut că-ţi pun restricţie pe IP.
Hai că m-am mai liniştit. Şi ca să găsesc şi partea bună a lucrurilor, iete că am scris un post şi mi-au trecut şi nervii. În plus, am văzut că era un review şi pe un blog cu nume rezonant cu filmul ăsta, vorbesc de pulamea.net, fix la doi metrii de locul unde trebuie să doară filmul ăsta. Văd că totuşi a primit un 7 şi de la un român pe moviedesc, thebes7, frate, soră ce-oi fi, laaaa-săăăăă-neeeee. Denisa-love comentează aici că este un film excepţional. Băăă, băăăă, ţine-mă Doamne, ţine-mă, că abia ce mă liniştisem şi nu-mi stă în fire să înjur lumea, nici măcar pe blog.
Ai vreo experienţă similară? Barem să şterg filmul înainte să încerc să-l văd…
Îţi urez ţie, familiei tale, prietenilor şi tuturor celor dragi un Paşte fericit şi multă sănătate. Şi duşmanilor tăi şi duşmanilor mei să pască fericiţi şi ei, doar d-aia sunt bivoli ierbivori hehe.
Pauză plăcută!
Cum adică prea-curvie, prea-cuvioasă? Spre ruşinea mea, cu toate că iete acum sunt şi eu în post, cu toate că vegetalele nu mă coafează şi cea mai bună salată e aia de mici cu ceafă de porc şi pastramă de oaie, totuşi nu am înţeles care este treaba cu prea-lucrurile.
Adică e ceva de genul şmecher-preaşmecher? Adică dacă ţi-o tragi cu una, două sau trei tipe este curvie dar dacă ţi-o tragi cu mai mult de patru e preacurvie. Sau dacă ţi-o tragi cu mai mult de două în acelaşi timp e preacurvie? Sau poate că se leagă de starea civilă, adică, dacă ţi-o tragi cu altele e preacurvie. Hm, naşpa, atunci însemnă că dacă o faci cu nevasta e simplă curvie. Nasol, nu merge, e altceva, siiigur. Săr’na mamă.
Părerile sunt împărţite, unul pune problema pe o deficienţă de comunicare, altul spune că te poţi adresa Lui prin mesageria vocală, altul zice că religia n-ar fi decât o poveste bine vândută. Avem mai apoi şi susţinători ai credinţei şi religiei şi nu mă refer aici la oficiali, a căror susţinere este implicită. Păreri găsim şi pe forumuri, cum este cel de pe Softpedia că vorba aia Web 2.0 este interacţiune fără restricţii asupra subiectului dezbătut, nu?
Similar, preacuvioasă, adică ea e femeia le-a cam făcut pe toate, merge la biserică, se roagă de trei ori pe zi, ţine post, ştie sfinţii şi rânduielile religioase mai bine decât ştii tu bookmark-urile din browser, deci le-a făcut pe toate, dar aparent nu s-a oprit aici, că de-aia e prea-cuvioasă, ea, ea ce-a mai făcut frate? Că prea ar trebui să fie ceva de rău. Zice-se că ar fi ok concubinajul în biblie, deşi mi-e greu să cred. Dar dacă ar fi aşa, să fie preacuvioasa cea care nu şi-o trage şi cu un bărbat cu care nu este măritată?
Da, ţin post, iar articolul ăsta nu este un păcat cu fapta sau cu gândul, este doar o analiză mai mult morfo(lită) decât sintactică. Eu am ales deja credinţa din opţiunile cu sau fără şi am convingerea că singurul păcat din tot articolul ăsta este doar imparţialitatea pe care am vrut-o prezentă între părerile pro şi contra. Părinte am păcătuit.
Totuşi, nu’nţeleg, Doamne iartă-mă, treaba asta cu prea… Tu cititorule, pace ţie, tu înţelegi?