Înţeleg că prostia nu doare, că nu-i văd tăvălindu-se pe jos pe unii şi chiar nu cred că ar fi util. În schimb, dacă ar trebui să cotizeze la buget pe măsura prostiei, n-ar face un bine societăţii? Nu mă pricep la politică, ştiu doar că în dreapta de tot sunt fasciştii, în stânga de tot sunt comuniştii şi socialiştii iar pe la centru cu diverse arome se află cele democrate, liberale etc. Nu-mi dau seama dacă impozitarea prostiei s-ar potrivi mai mult sau mai puţin unui anumit tip de partid, nici ideologic vorbind, nici datorită faptului că aceia care ar propune o astfel de lege ar trebui să fie destul de puţin afectaţi de subiectul ei, ceea ce cred că este puţin probabil să existe.
S-au apucat unii să facă afaceri de nişă pe prostie, să vândă adeverinţe de intrare în rai, pastile contra prostiei sau alte alea. Dacă n-ar fi cerere pe piaţă nu s-ar mai povesti, dar prostie este. Să nu mai vorbim de jocurile piramidale, de aşa zisul multi-level-marketing din ţările care trec de la copaci la mersul pe stradă. Astea într-adevăr speculează naivitatea umană, sau nu ştiu ce altceva, pentru că şi oameni cu pretenţii şi titluri academice le-au căzut în plasă. Caritasul a ajuns şi în Wikipedia cu descriere în engleză, că pe plan local cam toată lumea ştie ce-i cu el.
Nu mai vorbim de teagma Mamei Omida, care şi ea a ajuns in Wikipedia, nu ca alţi inventatori români cunoscuţi doar de străini. Cu toate că e din Ploieşti şi eu ţin cu oraşul ăsta, chiar dacă e uscat din multe puncte de vedere, vă invit să nu veniţi aici doar ca să le vizitaţi pe cele 1234 de fiice şi nepoate, care mai de care unicele descendente. Mai bine puşcă o pălincă şi vezi din ce în ce mai clar viitorul, şi roz-gălbui, sau dacă tot ajungi până aici mai bine vizitezi Muzeul Ceasului şi vei fi mai câştigat.
Am văzut şi păreri conform cărora Loteria Română ar fi o instituţie de faţadă, de fapt ea fiind casieria taxei pe prostie, că mai degrabă ar trebui denumită Înşelătoria Română, doar aşa a ajuns să o comenteze şi unguru’ Bulan pe youtube aici. Păi se rostogolesc în morminte somităţi ale teoriei probabilităţilor văzând că la noi numerele extrase sfidează orice principii consacrate.
Taxa de mediu se califică şi ea în zona impozitului pe prostie, cum zicea cineva aici. Păi ce mă, râuri, ramuri vrei să fie prieten oricui, nee zice Ziua aici.
Mai departe, luăm o pauză şi vedem că subiectul stimulează artiştii şi ţup o colecţie de epigrame pe tema asta apare în e-mediu, că vorba aia, românul face haz de necaz, doar aşa a supravieţuit zâmbind în istorie…
Campaniile cu SMSu’ se încadrează şi ele destul de bine în subiect. Dai un leu pentru Ateneu am înţeles, dar ce au încercat să facă, sau poate chiar mai fac operatorii de telefonie mobilă, când cer un euro pe un mesaj, care de altfel costă mult mai puţin, în vederea unui potenţial câştig, nu e tot taxă pe prostie? Uite aici o părere pro.
Puţin mai trist este faptul că mai plătim şi impozit pe prostia altora. Că vorba aia, dacă o primărie sau un minister pierde nişte bani datorită prostiei celor care o gestionează, banii vor fi recuperaţi, dar de la cine, de la vinovaţi? Neee, de la noi.
Eşti latifundiar cu nivel ridicat de prostie şi nu mai ai ce cupăra pe pământ, îţi iei pământ pe Lună, dar ca lumea dom’le, cu acte. Nu e chiar cadastru ca la garsonieră, da’ e bune, e oficiale. Mai este şi varianta romantică de prosteală, adică nu parcelă pe lună ci stea, stea iubita mea, ţi-am luat o stea de pe cer. Mă laşi? Da’ ia uite ce frumos explică oamenii aici, că sunt singurii din România care fac afaceri curate cu stelele de pe cer.
Închei cu ofertele de genul şi primiţi gratis blablabla. Păi cine să mai creadă frate că e gratis, că dacă faci un calcul, mărunţitorul de păr pubian pe care l-ai primit cadou, oricum nu-ţi trebuia, iar aragazul pe care l-ai cumpărat era de două ori mai scump decât în magazinul de vizavi.
Departe de mine gândul că voi fi imun la cotizare, dar totuşi cred că o astfel de impozitarea ne-ar face mai mult bine decât rău. Te bagi?