Pauza mea

Categorie: Blog

În pauza mea scriu pe blog şi ce alt loc ar fi mai potrivit decât pauzamea.ro? Scriu despre ce îmi vine, subiecte serioase ca stresul, utile ca modul în care poţi scăpa de mahmureală sau diverse comentarii asupra unor ştiri deosebite.

  • Impresii de vacanţă

    albenaDeşi parcă deja am uitat vancanţa, mi-am spus că o să scriu câte ceva cuvinte despre vacanţa asta, că doar d-aia e blog, nu? Aşa, deci, am fost la vecinii cu ceafa lată şi castraveciori mici cum ziceam în articolul despre naţionalism pauză acum ceva vreme. Am ales marea pentru piticul nostru care ne-a tras-o magistral refuzând cu îndârjire să intre în apă. S-a jucat în voie pe plajă aşa că pînă la urmă a fost bine. Am stat la Hotel Kaliakra în Albena, patru stele dar dacă le scuturi bine nu cred că rămân chiar toate. Oricum, camera mare (ziceau ei 40mp) dar cred că includeau şi baia şi terasa. Am primit cameră la ultimul etaj cu vedere la mare, extraordinar. De fapt vederea la mare era pentru toate camerele că aşa era proiectat hotelul. Balconul era de fapt o terasă că am încăput patru persoane pe scaune la masă la o carte fără nici o problemă. Mâncarea a fost foarte multă şi variată şi am făcut un pas înapoi din drumul meu cu slăbitul. Anul trecut prin noiembrie eram la 87 kg şi înainte să plecăm la mare ajunsesem pe la 73. Ultra All Inclusiv-ul lor m-a ajutat să iau vreo două kilograme, cu toate că mă tot autosugestionam să mănânc mai puţin la fiecare masă. De unul (kg) am scăpat repede când m-am întors şi p-al doilea îl fac săptămâna asta că-mi refac abonamentul la sală. Aşa, să continuăm. Am luat biletele cu o grămadă de timp înainte şi am dat vreo 1150 Eur pentru 7 nopţi de pe 10 pe 17 august. Suntem mulţumiţi de alegerea făcută. (mai mult…)

  • Ce sunt banii?

    ce-sunt-baniiAm ajuns astăzi puţin mai devreme acasă (17.00) pentru că este perioada vacanţelor la clienţi şi nu prea avem spasme. Nu îmi aduc aminte despre ce vorbeam cu bebe, adică eu, că la un an şi cinci luni neîmplinite el încă vorbeşte pe limba lui, neînţeleasă mai de nimeni, dar la un moment dat mami mă întreabă ca şi cum ar fi vorbit bebe:

    -Tati,  dar ce sunt banii?

    Cu toate că am făcut economie o grămadă şi la admitere în ASE am învăţat manualul din scoarţă în scoaţă, nu mi-a venit în minte o definiţie teoretică. Mai degrabă primul gând a fost ceva între banii n-aduc fericirea şi ce bine ar fi dacă am avea mai mulţi bani să ne putem cumpăra o casă.

    Revenind la ideea iniţială, în mod teoretic, banii sunt: (mai mult…)

  • Fericirea dintr-un râs

    rasul-aduce-fericirea M-am tot ţinut să scriu despre chestia asta şi chiar mă gândeam să fac o categorie aparte de articole, ceva de genul Pentru ce să-i mulţumesc lui Dumnezeu. Apoi m-am gândit că eu sunt creştin, şi nu foarte credincioso-bisericos, în timp ce poate alţii au alte orientări şi cum diversitatea este totuşi ceva ce încerc să respect, şi cum totuşi nici nu vreau să-i spun categoriei Pentru ce să-i mulţumesc lui Mahomed sau Buddha etc., mai bine scriu pur şi simplu: râsul de copil. Uf, lungă fraza să trag aer. Revenind, este incredibil. Am venit acasă acum câteva zile nu tocmai galopant de fericit datorită activităţii corporatiste desfăşurate. Mai precis mă simţeam de căc*t. Şi am ajuns acasă. Şi piticul nu prea este impresionat de targeturi, proiecte etc. aşa că m-a luat de nou. Nu a durat mai mult de un minut după care m-am surprins extraordinar de fericit pentru că râdea domnule ceva de nu se poate. Probabil ajuta şi faptul că îl gâdilam pe la costiţele alea mici puţin 🙂 Oricum, asta da pauză de relaxare. Recomand oricui, aproape oricând. Nu are contraindicaţii şi nici efecte secundare, iar supradoza nu-ţi poate face decât bine.

    Aşadar râsul de copil aduce fericirea. Punct.

  • Am spus, sau am zis?

    am-spusMi-a venit să scriu câteva cuvinte şi uite-mă. S-a trezit şi bebe, aşa că nu o să am timp să detaliez prea mult, dar ideea de la care am pornit să scriu este de ce pana mea există în limba română două verbe care au aceeaşi semnificaţie: a spune şi a zice.  Adică nu ne ajungea unul? Parcă este ceva similar cu casele alea mari, cu turle, la care o turlă, două, nu ar fi fost de ajuns, a trebuit să-şi facă 5-6.

    Am spus. Am zis. Parcă totuşi ar fi o nuanţă slabă diferită. În afară de partea cu ziiiiiiseeee luuuu tooovaaarăăăăşaaaaa. Sau era spuse lu’ tovarăşa? Hmm. Sau dacă ar fi fost să povestesc despre aseară, la masă mare (deh, a fost ziua mamei mele), când am aflat câteva lucruri despre revoluţie pe care mai bine nu le ştiam, ar fi trebuit să folosesc a spune în loc de a zice? Nu simt totuşi diferenţa.

    Spun, zic. Ce tâmpenie de subiect mi-am ales şi eu să dezvolt. Mai bine mă duc să-l îndop pe curcanul ăla micu’ cu nişte fructe. Am spus. Am zis.

  • Engleza şi englezii

    englezaZilele trecute am participat la o conferinţă telefonică foarte distractivă. Avem o grămadă de probleme cu un furnizor şi Nissanul a pus piciorul în prag. Oricum, revenind la ideea de bază, în conferinţă au participat români, francezi, un neamţ, un portughez şi binenţeles că nişte englezi, că doar la ei se asamblează maşinile… Discuţia a fost destul de clară când a vorbit fiecare participant, dar până au început englezii. Frate, nu că ştiu eu engleza perfect, dar n-am înţeles nici un cuvânt. M-am simţit bine când au început toţi să întrebe ce pana mea zic, după care au început să vorbească mai rar. La faza asta am început să fiu în stare să pun spaţiile între cuvinte dar de priceput, mai mult de 50%, n-am avut nici o şansă. Destul de penibil să nu înţelegi engleza englezilor. Doar e limba lor nu? Am trăit o fază interesantă în Anglia, când chiar am văzut doi englezi care nu prea se înţelegeau. Adică accente înţeleg că şi noi avem prin ţara asta, dar totuşi este destul de clar. Bălmăjeală ălora este totuşi penibilă. Nu am înţeles engleza vorbită de englezi hehehe. Se duce naibi lumea asta frate 🙂